Disciplina Dresaj

Dresajul este, pe lângă săriturile peste obstacole și proba completă, unul dintre cele trei sporturi ecvestre olimpice. Scopul dresajului este de a forma, prin metode standardizate progresive, abilitatea naturală atletică a unui cal, astfel maximizându-i potențialul ca animal de călărie.

O competiție de dresaj modernă se desfășoară pe o arenă marcată cu litere, având lungimea de 60 m și lățimea de 20 m. În cadrul competiției un cuplu cal-călăreț execută din memorie o progresie de figuri de dresaj învățată în prealabil.

Istoric

Acest sport își are originea în antrenarea cailor de luptă, considerațiile teoretice asupra sa fiind pentru prima dată expuse încă în Antichitate în lucrarea Despre călărie a generalului grec Xenophon.

Dresajul modern a evoluat ca o activitate ecvestră importantă încă din Renaștere, când a fost publicată în 1550 „Regulile călăriei” de Federico Grisone, primul tratat de echitație în peste o mie de ani de la "Despre călărie" a lui Xenophon.

Xenophon a subliniat in tratatul de echitatie caci antrenarea calului se face prin bunătate și recompensă. Multe despre tehnicile de antrenament folosite astăzi reflectă practicile din dresaj clasic.

Dresajul clasic a evoluat din mișcările de cavalerie și antrenamentul pentru câmpul de luptă și de atunci s-a dezvoltat în dresajul competitiv văzut astăzi. Călăria clasică este arta de a calari în armonie cu calul, mai degrabă decât împotriva calului. Călăria clasică corectă apare numai atunci când călărețul are un scaun bun, o poziție corectă și echilibrată a corpului in timp ce se plimba cu ajutorul calului.

Cele mai populare rase de cai văzute la Jocurile Olimpice și la alte competiții sunt caii cu sânge cald crescuți pentru dresaj. În antrenamentele clasice de dresaj și spectacolele care implică „aerele deasupra solului”, rasele de cai „baroc” sunt populare și sunt crescute intenționat pentru această disciplină.